Imitaţia este importantă în prima perioadă de viaţă, fiind practic o formă de introducere a noului născut în lume. Ochii, mimica facială, gesturile, mişcările corporale, trăirile, sunt intens observate de către copilul care reacţionează la acestea şi le imită. Este baza relaţionării cu adultul şi începutul construirii personalităţii şi a comportamentului copilului. Lipsa acestei etape poate duce la închiderea copilului în propria lume, în propria imaginaţie, la pierderea interesului pentru exterior. De aceea, nu se recomandă abandonarea copilului în singurătate ci plasarea copilului pe cât posibil, în contextul firesc al familiei.

Ataşamentul apare în jurul vârstei de 8 luni şi reprezintă legătura afectivă de durată cu o persoană importantă care îl îngrijeşte şi care este de obicei mama. Ataşamentul are rolul de a stabili diferenţa dintre mamă şi celelalte persoane şi de a învăţa conceptul de permanenţă a obiectelor. Ataşamentul se observă atunci când copilul protestează când este separat de mamă sau atunci când îşi caută mama în situaţii de criză sau deosebite. Lipsa mamei poate fi înlocuită de o altă persoană de ataşament (bunica, bona), care însă e nevoie să rămână constantă o perioadă în viaţa copilului. Lipsa unei persoane de ataşament poate duce la reacţii comportamentale grave atât în copilăria mică, cât şi mai târziu.

Ataşamentul are ca funcţii de bază:

• supravieţuirea copilului care are nevoie să ştie că există o persoană de încredere care să îl hrănească şi să îl ocrotească;
• securitatea copilului, care în cazul existenţei unei persoane sigure are curajul să exploreze mediul ştiind că va fi ocrotit;
• o funcţie socială, de relaţionare, stimulare, joacă.

Ataşamentul îl învaţă pe copil lecţia permanenţei, a existenţei individuale a obiectelor şi persoanelor, care “nu dispar” atunci când el nu le vede. Uimitor pentru copil şi extrem de plăcut e sentimentul că mama există şi când copilul nu o vede şi apare ori de câte ori copilul are nevoie de ea sau este în suferinţă. Este o relaţie magică de încredere, bază a personalităţii sănătoase a viitorului adult.

Odată ataşamentul consolidat începe o lungă şi complexă perioadă de explorare şi cunoaştere, care presupune îndepărtarea de mamă, cunoaşterea mediului şi afirmarea propriei individualităţi.

Pe baza imitaţiei şi a ataşamentului, copilul va învăţa să recunoască, să se cunoască şi să cunoască. Este o perioada lungă de învăţare care are însă ca bază şi punct de pornire capacitatea de a vedea şi de a imita adulţii, încrederea în mediul înconjurător şi curajul de a se îndepărta.

Curiozitatea şi curajul de a explora mediul stimulează inteligenţa şi încrederea în adult stimulează spontaneitatea şi curajul de a încerca situaţii noi.

Problemele în dezvoltarea copilului apar atunci când există fisuri în una dintre cele trei etape. Un copil care nu are pe cine imita, lăsat în singurătate şi linişte, riscă să dezvolte note autiste. Principalele probleme de comportament apar odată cu lipsa unei persoane stabile de ataşament sau cu o prezenţa inconstantă sau neconsistentă a acestei persoane, care nu reuşeşte să satisfacă în totalitate nevoia copilului de securitate şi de relaţionare.

de Catalina Hetel, psihoterapeut